tăinuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a tăinui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /təj.nu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tăinuitor
Singular Plural
Masculin tăinuitor tăinuitori
Feminin tăinuitoare tăinuitoare
Neutru tăinuitor tăinuitoare
  1. care tăinuiește, care ascunde ceva.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tăinuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăinuitor tăinuitori
Articulat tăinuitorul tăinuitorii
Genitiv-Dativ tăinuitorului tăinuitorilor
Vocativ tăinuitorule tăinuitorilor
  1. persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe