tăinuitor

română

Etimologie

Din a tăinui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /təj.nu.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tăinuitor
	Singular	Plural
Masculin	tăinuitor	tăinuitori
Feminin	tăinuitoare	tăinuitoare
Neutru	tăinuitor	tăinuitoare

1. care tăinuiește, care ascunde ceva.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului tăinuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăinuitor	tăinuitori
Articulat	tăinuitorul	tăinuitorii
Genitiv-Dativ	tăinuitorului	tăinuitorilor
Vocativ	tăinuitorule	tăinuitorilor

1. persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc.

Cuvinte derivate

• tăinuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online