tărăgăna

română

Din a trăgăna („a trage” < latina populară).

Conjugarea verbului tărăgăna
Infinitiv	a tărăgăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tărăgănez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tărăgăneze
Participiu	tărăgănat
Conjugare	I

(v.tranz.) a amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare.
(v.tranz.) a merge încet, anevoie, târându-și picioarele.
(v.tranz.) a vorbi rar, lungind silabele.
(v.refl. impers.) (despre vreme, timp) a dura, a se prelungi.
(v.intranz.) (reg.) a cânta alene, cu jale, a doini.
(v.intranz.) (despre vânt) a adia.