lungi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din lung.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
lungi
Infinitiv a lungi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
lungesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lungească
Participiu lungit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) face mai lung; a (se) întinde.
  2. (v.refl.) (fam.) a se înălța, a crește în înălțime.
  3. (v.refl.) (fam.) a se întinde pe ceva; a se culca.
  4. (v.tranz.) a subția, a dilua (o mâncare, o băutură) pentru a mari cantitatea.
  5. (v.tranz. și refl.) a facedureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând
  • A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe)
  • A i se lungi (cuiva) nasul = a se obrăznici
  • (tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grăbi
  • (tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția


Traduceri

Referințe