tabu
Aspect
Etimologie
Din franceză tabou.
Pronunție
- AFI: /ta'bu/
Substantiv
Declinarea substantivului tabu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tabu | tabuuri |
Articulat | tabuul | tabuurile |
Genitiv-Dativ | tabuului | tabuurilor |
Vocativ | tabuule | tabuurilor |
- interdicție cu caracter religios, în anumite societăți primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicție rituală; (fig.) persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc.
- fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu un altul, din superstiție sau din pudoare; interdicție de limbaj.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online