Sari la conținut

tarabă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă tarab.

Pronunție

  • AFI: /ta'ra.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tarabă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tarabă tarabe
Articulat taraba tarabele
Genitiv-Dativ tarabei tarabelor
Vocativ tarabă tarabelor
  1. un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi.
  2. tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe