tarabă

română

Etimologie

Din turcă tarab.

Pronunție

• AFI: /ta'ra.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului tarabă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tarabă	tarabe
Articulat	taraba	tarabele
Genitiv-Dativ	tarabei	tarabelor
Vocativ	tarabă	tarabelor

1. un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi.
2. tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul.

Cuvinte derivate

• tarabagiu
• tărăbuță

Locuțiuni

• (loc.adj.) (depr.) De tarabă = de calitate proastă, (p.ext.) mahalagesc, trivial.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• barata
• rabata

Referințe

• DEX '98 via DEX online