temper

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie temperen, care provine din engleza veche *temprian < latină temperare < tempus.

Pronunție

  • AFI: /'tɛmpər/


Substantiv

temper, pl. tempers

  1. caracter, fire
    To have a good temper.
  2. temperament, stare sufletească, dispoziție
  3. revenire (a oțelului)

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to temper
Infinitiv to temper
Prezent simplu
pers. 3 sg.
tempers
Trecut simplu tempered
Participiu trecut tempered
Participiu prezent tempering
  1. a tempera, a modera, a regula, a reglementa
    Temper your language around children.
  2. a reveni, a reîncălzi după călire, a căli
  3. a amesteca

Sinonime

Referințe