Sari la conținut

tic

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. (de obicei repetat) cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din franceză tic.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tic ticuri
Articulat ticul ticurile
Genitiv-Dativ ticului ticurilor
Vocativ ticule ticurilor
  1. mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi.
  2. deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.


Traduceri

Anagrame

Referințe