tic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. (de obicei repetat) cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din franceză tic.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tic ticuri
Articulat ticul ticurile
Genitiv-Dativ ticului ticurilor
Vocativ ticule ticurilor
  1. mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi.
  2. deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.


Traduceri

Anagrame

Referințe