inconștient
Etimologie
Din franceză inconscient (după conștient).
Pronunție
- AFI: /in.kon.ʃti'ent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului inconștient | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | inconștient | inconștienți |
| Feminin | inconștientă | inconștiente |
| Neutru | inconștient | inconștiente |
- care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice).
- (adesea adverbial) care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată.
- (despre fenomene psihice) care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului inconștient | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inconștient | inconștiente |
| Articulat | inconștientul | inconștientele |
| Genitiv-Dativ | inconștientului | inconștientelor |
| Vocativ | inconștientule | inconștientelor |
- activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online