tindeche
Etimologie
Din latină tendicula.
Pronunție
- AFI: /tin'de.ke/
Substantiv
| Declinarea substantivului tindeche | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tindeche | tindechi |
| Articulat | tindechea | tindechile |
| Genitiv-Dativ | tindechii | tindechilor |
| Vocativ | tindeche | tindechilor |
- bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual.
- mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online