Sari la conținut

tipicară

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din tipicar.

Pronunție

  • AFI: /ti.pi'ka.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tipicară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tipicară tipicare
Articulat tipicara tipicarele
Genitiv-Dativ tipicarei tipicarelor
Vocativ tipicaro tipicarelor
  1. persoană care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; persoană care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; persoană formalistă, pedantă.
  2. ( spec.) persoană care se ține strict de tipicul bisericesc.


Traduceri

Anagrame

Referințe