tipicară
română
Etimologie
Din tipicar.
Pronunție
- AFI: /ti.pi'ka.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tipicară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tipicară | tipicare |
| Articulat | tipicara | tipicarele |
| Genitiv-Dativ | tipicarei | tipicarelor |
| Vocativ | tipicaro | tipicarelor |
- persoană care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; persoană care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; persoană formalistă, pedantă.
- ( spec.) persoană care se ține strict de tipicul bisericesc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online