toro

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Toro, Toró, törö, törő

catalană

(català)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție

  • (oriental) AFI: /ˈto.ɾu/
  • (occidental) AFI: /ˈto.ɾo/


Substantiv

toro m., toros pl.

  1. (zool.) taur
  2. (ornit.) bâtlan-de-stuf, buhai-de-baltă

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din japoneză 灯籠 sau 灯篭, 灯楼 (とうろう, tōrō).

Pronunție

  • AFI: /ˈtɔrɔ/


Substantiv

toro, pl. toros

  1. gen de lanternă japoneză


Etimologie

Din limba maori.

Substantiv

toro, pl. toros

  1. (bot.) gen de arbust sau arbore din Noua Zeelandă (Rapanea salicina)

Referințe





ido

(Ido)

Etimologie

Împrumutat din engleză torus sau din franceză tore, germană Torus, italiană toro, rusă торус ‎(torus). Inevitabil din latină torus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

toro, pl. tori

  1. (geom., arhit.) tor

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție


Substantiv

toro m., tori pl.

  1. (zool.) taur
  2. (astrol.) taur
    Mia zia è toro.
  3. (fig.) bărbat viril, taur

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din latină torus („umflătură, protuberanță”).

Substantiv

toro m., tori pl.

  1. (geom.) tor

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din torus.

Pronunție

  • AFI: /ˈtɔ.roː/


Substantiv

  1. forma de singular dativ pentru torus.
  2. forma de singular ablativ pentru torus.





malgașă

(Malagasy)

Etimologie

De origine malaio-polineziană. Confer indoneziană tunjuk.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

toro

  1. a arăta
  2. a indica

Referințe





papamiento

(Papiamentu)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

toro m.

  1. (zool.) taur

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină torus („umflătură, protuberanță”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ˈtɔ.ɾu/


Substantiv

toro m., toros pl.

  1. (bot.) inel anual (în trunchiul copacului)
  2. (geom.) tor

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină taurus („taur”).

Pronunție

  • AFI: /ˈto.ɾo/


Substantiv

toro m., toros pl.

  1. (zool.) taur
  2. (fig.) bărbat viril, taur

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Din latină torus („umflătură, protuberanță”).

Substantiv

toro m., toros pl.

  1. (geom.) tor

Referințe