tourment

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din latină tormentum.

Pronunție

  • AFI: /tuʁ.mɑ̃/


Substantiv

tourment m., tourments pl.

  1. turment, chin, zbucium; durere cumplită
    Les tourments de la faim.
  2. suferință, tortură
  3. (fig.) îngrijorare, supărare, amărăciune
    Il s'est donné beaucoup de tourment et n'a pu réussir.

Cuvinte derivate