trâmbițaș

română

Etimologie

Din trâmbiță + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /trɨm.bi'ʦaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului trâmbițaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trâmbițaș	trâmbițași
Articulat	trâmbițașul	trâmbițașii
Genitiv-Dativ	trâmbițașului	trâmbițașilor
Vocativ	trâmbițașule	trâmbițașilor

1. persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompet, trompetist.
2. persoană care chema, în trecut, locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță, pentru a le comunica știri de interes general.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• strâmbați

Referințe

• DEX '98 via DEX online