trio

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană, franceză trio.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trio
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trio triouri
Articulat trioul triourile
Genitiv-Dativ trioului triourilor
Vocativ trioule triourilor
  1. compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanți sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziție.
  2. partea de la mijloc, mai melodioasă și mai liniștită, a unor compoziții muzicale.
  3. (fam.) grup de trei persoane (care se află mereu împreună).


Traduceri

Anagrame

Referințe