trior

română

Etimologie

Din franceză trieur.

Pronunție

• AFI: /tri'or/

Substantiv

Declinarea substantivului trior
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trior	trioare
Articulat	triorul	trioarele
Genitiv-Dativ	triorului	trioarelor
Vocativ	triorule	trioarelor

1. mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare.
2. (tehn.) dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare.

Cuvinte derivate

• triora

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online