Sari la conținut

triumfător

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză triomphateur < latină triumphator, triumphatoris.

Pronunție

  • AFI: /tri.um.fə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
triumfător
Singular Plural
Masculin triumfător triumfători
Feminin triumfătoare triumfătoare
Neutru triumfător triumfătoare
  1. care triumfă; biruitor, învingător, victorios.
  2. (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor.


Traduceri

Referințe