triverb

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tri- + verb.

Pronunție

  • AFI: /tri'verb/


Substantiv


Declinarea substantivului
triverb
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triverb triverbe
Articulat triverbul triverbele
Genitiv-Dativ triverbului triverbelor
Vocativ triverbule triverbelor
  1. joc distractiv constând în a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele.


Traduceri

Referințe