tăcere

română

Etimologie

Din a tăcea.

Pronunție

• AFI: /tə'ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tăcere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăcere	tăceri
Articulat	tăcerea	tăcerile
Genitiv-Dativ	tăcerii	tăcerilor
Vocativ	tăcere	tăcerilor

1. faptul de a tăcea; (p.ext.) liniște, calm, acalmie.
2. pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție.
3. (fig.) indiferență.
4. (fig.) lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În (sau #înv.# întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui.

Expresii

• A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carete
• cetera
• ecarte
• cerate
• create
• erecta

Referințe

• DEX '98 via DEX online