vâlnic

română

Etimologie

Din bulgară вълнeник (vălnenik).

Pronunție

• AFI: /'vɨl.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului vâlnic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vâlnic	vâlnice
Articulat	vâlnicul	vâlnicele
Genitiv-Dativ	vâlnicului	vâlnicelor
Vocativ	vâlnicule	vâlnicelor

1. fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc.
2. pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calvin

Referințe

• DEX '98 via DEX online