vagabondaj
Etimologie
Din franceză vagabondage.
Pronunție
- AFI: /va.ga.bon'daʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului vagabondaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vagabondaj | vagabondaje |
| Articulat | vagabondajul | vagabondajele |
| Genitiv-Dativ | vagabondajului | vagabondajelor |
| Vocativ | vagabondajule | vagabondajelor |
- vagabondare; starea celui care vagabondează.
- infracțiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupație, fără domiciliu stabil și lipsit de mijloace cinstite de trai.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online