ventilo

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Confer ventilateur.

Pronunție

  • AFI: /vɑ̃.ti.lɔ/


Substantiv

ventilo m., ventilos pl.

  1. (fam.) ventilator

Sinonime

Cuvinte apropiate





italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din ventilare.

Pronunție

  • AFI: /venti'lo/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru ventilare.





latină

(Latina)

Etimologie

Din ventulus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

ventilō (infinitivul prezent ventilāre, perfectul activ ventilāvī, supinul ventilātum)

  1. a flutura, a roti (sabia, etc.)
  2. a expune la un curent de aer
  3. a vântura, a adia, a sufla
  4. (fig.) a incita, a ațâța

Cuvinte apropiate