viceconsul
Etimologie
Din franceză vice-consul.
Pronunție
- AFI: /vi.ʧe'kon.sul/
Substantiv
| Declinarea substantivului viceconsul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | viceconsul | viceconsuli |
| Articulat | viceconsulul | viceconsulii |
| Genitiv-Dativ | viceconsulului | viceconsulilor |
| Vocativ | viceconsulule | viceconsulilor |
- persoană care înlocuiește pe consul când acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat; titlu, funcție deținută de această persoană.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online