visătoare
română
Etimologie
Din visător.
Pronunție
- AFI: /vi.sə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului visătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | visătoare | visătoare |
| Articulat | visătoarea | visătoarele |
| Genitiv-Dativ | visătoarei | visătoarelor |
| Vocativ | visătoareo | visătoarelor |
- persoană care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; (p.ext.) persoană care este lipsită de simț practic; persoană care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online