voiturier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză voiturier.

Pronunție

  • AFI: /vwɑˈt(j)ʊəriˌeɪ/


Substantiv

voiturier, pl. voituriers

  1. (ist.) persoană care împrumută cai și căruțuri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din voiture („mașină, automobil”) +‎ -ier.

Pronunție

  • AFI: /vwa.ty.ʁje/


Substantiv

voiturier m., voituriers pl.

  1. (astăzi înv.) căruțaș, cărăuș, harabagiu, cărucer
  2. (înțeles actual) persoană angajată pentru a parca mașinele altora; valet

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe