vrednicie

română

Etimologie

Din vrednic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /vred.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului vrednicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrednicie	vrednicii
Articulat	vrednicia	vredniciile
Genitiv-Dativ	vredniciei	vredniciilor
Vocativ	vrednicie	vredniciilor

1. calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere.
2. faptă de merit, acțiune demnă de răsplată.
3. vitejie.
4. cinste.
5. (înv. și arh.) demnitate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• revendici

Referințe

• DEX '98 via DEX online