vrednicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vrednic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /vred.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrednicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrednicie vrednicii
Articulat vrednicia vredniciile
Genitiv-Dativ vredniciei vredniciilor
Vocativ vrednicie vredniciilor
  1. calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere.
  2. faptă de merit, acțiune demnă de răsplată.
  3. vitejie.
  4. cinste.
  5. (înv. și arh.) demnitate.


Traduceri

Anagrame

Referințe