winden

Vezi și : Winden

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wintan < proto-germanică *windanan.

Pronunție

• AFI: /ˈvɪndn̩/

Verb

Conjugarea verbului winden
Infinitiv	winden
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	windest windet
Indicativ imperfect	wand
Participiu perfect	gewunden
Verb auxiliar	haben

1. a bobina, a încolăci, a încovriga; a încârliga, a încolătăci

   Wir winden das Seil um den Pfosten.

2. a răsuci, a roti, a învârti

sich winden

1. a se încolăci, a se contorsiona, a se suci, a se răsuci

   Er windet sich, nur um keine angemessene Antwort geben zu müssen.

Cuvinte derivate

• windig
• Windung

Expresii

• sich winden wie ein Aal, sich winden wie eine Schlange, sich winden wie ein Wurm

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din neerlandeza veche *windan < proto-germanică *windanan.

Pronunție

• AFI: /ˈʋɪndə(n)/

Verb

Conjugarea verbului winden
Infinitiv	winden
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	windt windt
Indicativ imperfect	wond
Participiu perfect	gewonden
Verb auxiliar	hebben, zijn

1. a bobina, a înfășura, a încolăci

   Kan jij dat touw om die paal winden?

Cuvinte derivate

• opwinden