winden

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Winden

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wintan < proto-germanică *windanan.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɪndn̩/


Verb


Conjugarea verbului
winden
Infinitiv winden
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
windest
windet
Indicativ imperfect wand
Participiu perfect gewunden
Verb auxiliar haben
  1. a bobina, a încolăci, a încovriga; a încârliga, a încolătăci
    Wir winden das Seil um den Pfosten.
  2. a răsuci, a roti, a învârti

sich winden

  1. a se încolăci, a se contorsiona, a se suci, a se răsuci
    Er windet sich, nur um keine angemessene Antwort geben zu müssen.

Cuvinte derivate

Expresii





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din neerlandeza veche *windan < proto-germanică *windanan.

Pronunție

  • AFI: /ˈʋɪndə(n)/


Verb


Conjugarea verbului
winden
Infinitiv winden
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
windt
windt
Indicativ imperfect wond
Participiu perfect gewonden
Verb auxiliar hebben, zijn
  1. a bobina, a înfășura, a încolăci
    Kan jij dat touw om die paal winden?

Cuvinte derivate