învălui
Aspect
Etimologie
Din în + val + sufixul -ui (influențat semantic de văl).
Pronunție
- AFI: /ɨn.və.lu'i/
Verb
Conjugarea verbului învălui | |
Infinitiv | a învălui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
învăluiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să învăluiască |
Participiu | învăluit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura.
- (v.tranz.) (fig.) a cuprinde ceva cu privirea.
- (v.tranz. și refl.) (despre foc) a arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora.
- (v.tranz.) a înconjura, a încercui o unitate inamică.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online