ac

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : AC, Ac, aC, ác, âc, āc, , , , ac-, -ac, -aĉ-, -ač, -áč, A/C, a/c
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ac
Un ac de cusut
Acuri de conifer

română

Etimologie

Din latină ăcus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ac ace
Articulat acul acele
Genitiv-Dativ acului acelor
Vocativ acule acelor
  1. mică ustensilă de oțel, subțire, ascuțită și lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut.
  2. (cu determinări) nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac, având diverse întrebuințări.
    Ac cu gămălie.
    Ac de siguranță.
    Ac de păr.
  3. indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină.
    Ac magnetic.
    Acul busolei.
  4. macaz.
  5. (biol.) organ de apărare și de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit.
  6. (biol.) organ în formă de ac sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, folosit pentru apărare.
    Acele ariciului.
  7. (bot.) frunză îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva
  • A călca (sau a umbla) ca pe ace = a merge încet, cu grijă
  • A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate
  • Nici cât un vârf de ac = extrem de mic, foarte puțin, aproape deloc
  • A căuta acul în carul cu fân = a se apuca de o muncă zadarnică


Traduceri

Referințe