filtra

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză filtrer, italiană filtrare.

Pronunție

  • AFI: /fil'tra/


Verb


Conjugarea verbului
filtra
Infinitiv a filtra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
filtrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să filtreze
Participiu filtrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (tehn.) a separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc.
  2. (fiz.) a împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
  3. (în limbaj curent; despre lumină) a pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.).
  4. a selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe