frunte
De la Wikționar, dicționarul liber
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul "modifică pagina" și rezolvând următoarele probleme: |
Cuprins |
română
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /'frun.te/
Substantiv
frunte
| Declinarea substantivului frunte |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frunte | frunți |
| Articulat | ' | ' |
| Dativ-Genitiv | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- (La oameni) Partea superioară a feței situată între ochi și păr (rădacina părului); (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor.
- (Fig.) Tot ce este mai bun, mai de seamă dintr-o categorie luată în considerație.
Sinonime
- <sinonime>
Antonime
- <antonime>
Cuvinte derivate
- <cuvinte derivate>
Cuvinte compuse
- <cuvinte compuse>
Cuvinte apropiate
- <cuvinte apropiate>
