gâdila
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Variante
Etimologie
Din tc. gıdıklamak, de unde provine și ngr. (și Brusa) γιδιλίζω (gidilízo), bg. gădeličkam, alb. guduljis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) gâdila |
|
| Infinitiv | a (se) gâdila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) gâdil |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) gâdile |
| Participiu | gâdilat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
- (v.refl.) a fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
- (fig.) a produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
- (argou) (despre un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul.
- (argou) (despre victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că hoții încearcă să-l fure.
Cuvinte derivate
Traduceri
a produce, prin atingeri ușoare, o senzație care provoacă râs
|
|
