girafă

O girafă pe savană

română

Etimologie

Din fr. girafe.

Pronunție

• AFI: /ʤi'ra.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului girafă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	girafă	girafe
Articulat	girafa	girafele
Dativ-Genitiv	girafei	girafelor
Vocativ	'	'

1. (Giraffa) mamifer erbivor, cu gâtul foarte lung, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiește în savanele Africii.
2. suport de microfon.

Traduceri

mamifer

bosniacă: žirafa (Bosanski) f. catalană: girafa (Català) f. chineză: 長頸鹿 (中文), 长颈鹿 (中文) (chángjǐnglù) coreeană: 지라프 (한국어) (jirapeu) daneză: giraf (Dansk) engleză: giraffe (English) estoniană: kaelkirjak (Eesti) finlandeză: kirahvi (Suomi) franceză: girafe (Français) f. germană: Giraffe (Deutsch) f. greacă: καμηλοπάρδαλη (Ελληνικά) (kamelopárdalē) f. italiană: giraffa (Italiano) f. japoneză: 麒麟 (日本語) (きりん, kirin), ジラフ (日本語) (jirafu)

latină: camelopardalis (Latina) f. lituaniană: žirafa (Lietuvių) f. maghiară: zsiráf (Magyar) norvegiană: giraff (‪Norsk (bokmål)‬) m. neerlandeză: giraf (Nederlands) f. poloneză: żyrafa (Polski) f. portugheză: girafa (Português) f. rusă: жираф (Русский) (zhiraf) m. slovacă: žirafa (Slovenčina) f. slovenă: žirafa (Slovenščina) f. spaniolă: jirafa (Español) f. suedeză: giraff (Svenska) c. turcă: zürafa (Türkçe)

Referințe

• DEX online