maimuță
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din ngr. maimú. Cf. tc. maymun.
Pronunție
- AFI: /maj.ˈmu.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului maimuță |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maimuță | maimuțe |
| Articulat | maimuța | maimuțele |
| Dativ-Genitiv | maimuței | maimuțelor |
| Vocativ | maimuțo | maimuțelor |
- nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat.
- Gorila este o maimuță.
- (fam.) epitet depreciativ pentru o persoană foare urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții.
Sinonime
Traduceri
mamifer
|
|