margaretă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din germană Margarete.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului margaretă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | margaretă | margarete |
| Articulat | margareta | margaretele |
| Dativ-Genitiv | margaretei | margaretelor |
| Vocativ | ' | ' |
- plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roşii.
Traduceri
Traduceri