medalion
română
Etimologie
Din franceză médaillon (după medalie). Confer italiană medaglione.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului medalion | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | medalion | medalioane |
| Articulat | medalionul | medalioanele |
| Genitiv-Dativ | medalionului | medalioanelor |
| Vocativ | medalionule | medalioanelor |
- bijuterie de formă rotundă sau ovală, care încadrează sau închide între două capace o fotografie, o pictură, o șuviță de păr etc. și care se poartă de obicei la gât.
- ramă ovală sau rotundă în care este fixată o fotografie sau un tablou; (p.ext.) fotografie sau tablou fixat într-o astfel de ramă.
- element decorativ de formă circulară sau ovală, folosit în arhitectură, mobilier etc. și cuprinzând un basorelief, o inscripție, un portret etc.
- scriere literară în proză de mici dimensiuni, pe o anumită temă, în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități, adesea urmată de exemplificări din opera acesteia.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online