tablou
română
Etimologie
Din franceză tableau.
Pronunție
- AFI: /ta'blow/
Substantiv
| Declinarea substantivului tablou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tablou | tablouri |
| Articulat | tabloul | tablourile |
| Genitiv-Dativ | tabloului | tablourilor |
| Vocativ | tabloule | tablourilor |
- pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; (p.ext.) pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi.
- priveliște de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumusețe și pitoresc.
- (fig.) descriere sau evocare făcută prin cuvinte.
- diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc.
- tabel.
- grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane).
- placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă.
- placă prevăzută cu cârlige de care se agață fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc.
Cuvinte compuse
Expresii
- (fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online