platou

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un platou

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. plateau.

Pronunție

  • AFI: /pla'tow/


Substantiv


Declinarea substantivului
platou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ platou platouri
Articulat platoul platourile
Dativ-Genitiv platoului platourilor
Vocativ ' '
  1. podiș.
  2. câmp amenajat pentru exerciții militare.
    Pe un platou larg se înălța fabrica.
  3. dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o față plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării.
  4. semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subțiri neferoase.
  5. tavă mare de porțelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi