rost

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
rost

română

Etimologie

Din latină rostrum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rost
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rost rosturi
Articulat rostul rosturile
Dativ-Genitiv rostului rosturilor
Vocativ rostule rosturilor
  1. sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare.
  2. atribuție, rol, misiune, sarcină.
  3. mod de a-și întocmi viața; stare, situație socială, materială, familială; (p.ext.) gospodărie.
  4. mod, fel de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva.
  5. ordine stabilă, stare de lucruri; rânduială.
  6. spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură.
  7. spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură.
    Rost de etanșare.
    Rost de lucru.
  8. jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac.
  9. (înv.) gură; (azi livr.) grai, vorbire.
  10. (înv. și arh.) facultatea de a vorbi.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața
  • A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva
  • A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obținut, de realizat)
  • A nu-și afla rostul = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr
  • A-și pierde rostul = a-și pierde cumpătul
  • A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie
  • A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea reda din memorie
  • A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală


Traduceri

Referințe