domina

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. dominari. Cf. fr. dominer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) domina
Infinitiv a (se) domina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) domin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) domine
Participiu dominat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre oameni, idei, concepții etc.) a ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa.
  2. (v.refl.) a reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni.
    Nu s-a putut domina să nu-i spună.
  3. (v.tranz. și intranz.) a întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor.
  4. (v.intranz. și tranz.) a se impune prin număr sau prin intensitate.
  5. (v.tranz.) a se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din lat. domina.

Pronunție

  • AFI: /ˈdɒmɪnə/


Substantiv

domina, pl. dominas

  1. doamna (mănăstirii)





latină

(Latina)

Etimologie

Din dominus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

domina f.

  1. doamnă, damă

Cuvinte derivate

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi