taur
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului taur |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | taur | tauri |
| Articulat | taurul | taurii |
| Dativ-Genitiv | taurului | taurilor |
| Vocativ | taurule | taurilor |
- (Bos taurus) mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț.
- rădașcă.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Paronime
Expresii
- A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș
Traduceri
masculul necastrat al vacii
|
|