înstruna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + strună.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.stru'na/


Verb


Conjugarea verbului
înstruna
Infinitiv a înstruna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înstrunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înstruneze
Participiu înstrunat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acorda un instrument muzical cu coarde.
  2. (v.tranz.) a strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni.
  3. (v.tranz.) (fig.) a reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe