învârtit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a învârti.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vɨrˈtit/


Substantiv


Declinarea substantivului
învârtit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învârtit învârtite
Articulat învârtitul învârtitele
Genitiv-Dativ învârtitului învârtitelor
Vocativ învârtitule învârtitelor
  1. faptul de a (se) învârti; învârtire.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învârtit
Singular Plural
Masculin învârtit învârtiți
Feminin învârtită învârtite
Neutru învârtit învârtite
  1. înfășurat, răsucit.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
învârtit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învârtit învârtiți
Articulat învârtitul învârtiții
Genitiv-Dativ învârtitului învârtiților
Vocativ învârtitule învârtiților
  1. (fig.) (fam.) persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război); persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună, prin mijloace dubioase.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din învârti.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru învârti.

Referințe