șuiet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Probabil contaminare între șuier și vuiet.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
șuiet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șuiet șuiete
Articulat șuietul șuietele
Genitiv-Dativ șuietului șuietelor
Vocativ șuietule șuietelor
  1. (pop.) zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt.


Traduceri

Referințe