șuiet

română

Etimologie

Probabil contaminare între șuier și vuiet.

Pronunție

• AFI: /ˈʃu.jet/

Substantiv

Declinarea substantivului șuiet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șuiet	șuiete
Articulat	șuietul	șuietele
Genitiv-Dativ	șuietului	șuietelor
Vocativ	șuietule	șuietelor

1. (pop.) zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online