vuiet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a vui + sufixul -et.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
vuiet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vuiet vuiete
Articulat vuietul vuietele
Dativ-Genitiv vuietului vuietelor
Vocativ vuietule vuietelor
  1. zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet.
  2. (spec.) zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit.
  3. (spec.) zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit.
  4. (spec.) zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit.
  5. (spec.) sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote.
  6. zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare.
  7. (înv.) zvon, știre; veste.
  8. (rar) ecou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe