șuier

română

Etimologie

Din a șuiera (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ˈʃu.jer/

Substantiv

Declinarea substantivului șuier
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șuier	șuiere
Articulat	șuierul	șuierele
Genitiv-Dativ	șuierului	șuierelor
Vocativ	șuierule	șuierelor

1. zgomot caracteristic, ascuțit și puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; șuierătură.
2. zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mișcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală; șuierătură.
3. sunet ascuțit, strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirenă etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; șuierătură.
4. sunet sau țipăt (ascuțit) scos de unele animale și păsări; șuierătură.

Cuvinte derivate

• șuiet

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reuși
• șerui

Referințe

• DEX '98 via DEX online