țară
Aspect
Etimologie
Din latină terra.
Pronunție
- AFI: /'ʦa.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului țară | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | țară | țări |
Articulat | țara | țările |
Genitiv-Dativ | țării | țărilor |
Vocativ | țaro | țărilor |
- teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
- locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
- (În opoziție cu oraș) mediu rural.
- (prin extensie) locuitorii unei țări.
Sinonime
Antonime
- oraș (3)
- străinătate (4)
Cuvinte derivate
Traduceri
stat
|
|
fost teritoriu independent
|
|
la țară (opus orașului)
|
|