Tudor

română

Variante

• Teodor

Etimologie

Probabil din Teodor, care provine din greacă antică Θεόδωρος (Theódōros, „darul lui Dumnezeu”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Declinarea substantivului Tudor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Tudor	invariabil
Articulat	Tudor	invariabil
Genitiv-Dativ	lui Tudor	invariabil
Vocativ	-	invariabil

1. prenume masculin.
2. nume de familie din România.

Cuvinte derivate

• Tudora
• Tudorache
• Tudoran
• Tudorel
• Tudorescu
• Tudorești
• Tudoroiu

Cuvinte apropiate

• Sântoader
• Toader

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din galeză Tudur < proto-celtică *Toutorīxs.

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈtjuːdə/
• (SUA) AFI: /ˈtuːdəɹ/

Substantiv

Tudor, pl. Tudors

1. (ist., pol.) monarh al familiei regale britanice în secolul al XVI-lea (mai ales regele Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea sau unul dintre cei trei copii ai săi)
2. (nenumărabil) stil de îmbrăcăminte popular în Marea Britanie în timpul secolului al XVI-lea

Adjectiv

Tudor (comp. more Tudor, sup. most Tudor)

1. referitor la familia regală britanică în secolul al XVI-lea
2. (arhit.) în stilul clădirilor englezești din secolul al XVI-lea

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary