regal

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Regal.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
regal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ regal regaluri
Articulat regalul regalurile
Genitiv-Dativ regalului regalurilor
Vocativ regalule regalurilor
  1. (tipogr.) dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar.


Traduceri

Etimologie

Din franceză régal (e), italiană regale < latină regalis.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
regal
Singular Plural
Masculin regal regali
Feminin regală regale
Neutru regal regale
  1. care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; (p.ext.) bogat, luxos, maiestuos, mândru.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
regal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ regal regale
Articulat regalul regalele
Genitiv-Dativ regalului regalelor
Vocativ regalule regalelor
  1. (livr.), Ospăț mare, bogat; banchet festiv.
  2. eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). plăcere mare; dar plăcut.


Traduceri

Anagrame

Referințe