adverb

română

Etimologie

Din franceză adverbe < latină adverbium.

Pronunție

• AFI: /ad'verb/

Substantiv

Declinarea substantivului adverb
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adverb	adverbe
Articulat	adverbul	adverbele
Genitiv-Dativ	adverbului	adverbului
Vocativ	'	'

1. parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul.

   Adverb de timp.

   Adverb de loc.

   Adverb de mod.

Cuvinte derivate

• adverbial

Cuvinte apropiate

• adjectiv
• conjuncție
• verb
• prepoziție
• pronume
• substantiv

Traduceri

parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb

afrikaans: adverbium (Afrikaans), bywoord (Afrikaans) albaneză: ndajfolje (shqip) anglo-saxonă: bīword (Ænglisc) n. asturiană: alverbiu (asturianu) bască: adizlagun (euskara), adberbio (euskara) bosniacă: prilog (bosanski) m. bulgară: наречие (български) n. catalană: adverbi (català) m. cehă: příslovce (čeština) n. chineză: 副詞 (中文) /副词 (pinyin: fùcí), 副词 (中文) (fùcí), 副词 (中文) coreeană: 부사 (한국어) busa) (副詞, 부사 (한국어) croată: prilog (hrvatski) m. daneză: adverbium (dansk), biord (dansk) engleză: adverb (English) esperanto: adverbo (Esperanto) estoniană: määrsõna (eesti) faroeză: hjáorð (føroyskt) finlandeză: adverbi (suomi) franceză: adverbe (français) m. friziană: bywurd (Frysk) n. galeză: adferf (Cymraeg) galiciană: adverbio (galego) germană: Adverb (Deutsch) n., Umstandswort (Deutsch) n. greacă: επίρρημα (Ελληνικά) n. (epirrima) greacă antică: ἐπίρρημα (Ἀρχαία ἑλληνικὴ) n. (epirrhēma) idiș: אַדװערב (ייִדיש) ido: adverbo (Ido) indoneziană: kata keterangan (Bahasa Indonesia)

interlingua: adverbio (interlingua) irlandeză: dobhriathar (Gaeilge) islandeză: atviksorð (íslenska) n. italiană: avverbio (italiano) m. japoneză: 副詞 (日本語) (ふくし) kurdă centrală: hoker (kurdî) latină: adverbium (Latina) n. lingala: lilandi (lingála) maghiară: határozószó (magyar), adverbium (magyar) neerlandeză: bijwoord (Nederlands) n., adverbium (Nederlands) norvegiană: adverb (norsk) navaho: adverbie (Diné bizaad) nynorsk: adverb (norsk nynorsk) papamiento: atverbio (Papiamentu) poloneză: przysłówek (polski) m., przyslówek (polski) portugheză: advérbio (português) m. rusă: наречие (русский) n. (naréčije) , наречие (русский) n. sinhaleză: ක්‍රියා විශේෂණය (සිංහල) n. slovacă: príslovka (slovenčina) f. slovenă: prislov (slovenščina) m. spaniolă: adverbio (español) m. suedeză: adverb (svenska) n. sârbă: прилог (српски / srpski) m., prilog (српски / srpski) m. telugu: క్రియా విశేషణము (తెలుగు) (kriyaa viseshanamu) turcă: belirteç (Türkçe), zarf (Türkçe) ucraineană: прислівник (українська) m. volapük: ladvärb (Volapük)

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină adverbium.

Pronunție

• AFI: /ˈædvɜː(r)b/

Substantiv

adverb, pl. adverbs

1. adverb

Cuvinte derivate

• adverbial
• adverbially

Cuvinte compuse

• conjuntive adverb
• pronominal adverb

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului adverb
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	adverb	adverbet	adverb/adverber	adverben/adverbene
Genitiv	adverbs	adverbets	adverbs/adverbers	adverbens/adverbenes

1. adverb

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului adverb
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	adverb	adverbet	adverb	adverben
Genitiv	adverbs	adverbets	adverbs	adverbens

1. adverb