amărătăciune

Amărătăciune

română

Etimologie

Din amărât + sufixul -ăciune.

Pronunție

• AFI: /a.mə.rə.təˈʧju.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului amărătăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amărătăciune	invariabil
Articulat	amărătăciunea	invariabil
Genitiv-Dativ	amărătăciunii	invariabil
Vocativ	amărătăciuneo	invariabil

1. (bot.) (Senecio sarracenicus) plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene.

Cuvinte apropiate

• amar
• amarnic
• amărăciune
• amărăluță
• amărăștean, amărășteancă
• amărâre
• amărât
• amărâu
• amărea
• amăreală
• amăreață
• amărel
• amărie
• amăriu
• amărî
• amărui
• amăruș
• amăruță

Traduceri

plantă; floare

engleză: ragwort (English), groundsel (English) franceză: séneçon des cours d'eau (français) m. germană: Fluss-Greiskraut (Deutsch) n.

neerlandeză: rivierkruiskruid (Nederlands) suedeză: parkstånds (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online